miercuri, 15 februarie 2012

HRI VITALION ESTE RECOMANDAT

•fatigabilitate (creste vitalitatea)
•creste performantele sportive
•antioxidant (leaga radicalii) 

•previne osteoporoza
•tumori manifeste (se retrag)
•ateroscleroza, arteriopatie
•hipertensiune arteriala
•hemoragie cerebrala
•paralizie
•probleme de circulatie
•tromboza venoasa profunda
•infarct
•scaderea capacitatii de concentrare
•boala Alzheimer
•varice
•tiuit in urechi (tinitus)
•sensibilitate la fronturi atmosferice
•cataracta
•probleme de acuitate vizuala
•tahicardie
•hipertiroidism
•astma cardiaca
•sciatica
•reumatism
•dureri (cap, genunchi...)
•leucopenie (creste)
•guta
•sângerari gingivale
•diabet zaharat
•depresie
•calculi urinari (se elimina) 

•creste performantele sportive
•antioxidant (leaga radicalii)
•previne osteoporoza
•tumori manifeste (se retrag)
•ateroscleroza, arteriopatie
•hipertensiune arteriala
•hemoragie cerebrala
•paralizie
•probleme de circulatie
•tromboza venoasa profunda
•infarct
•scaderea capacitatii de concentrare
•boala Alzheimer
•varice
•tiuit in urechi (tinitus)
•sensibilitate la fronturi atmosferice
•cataracta
•probleme de acuitate vizuala
•tahicardie
•hipertiroidism
•astma cardiaca
•sciatica
•reumatism
•dureri (cap, genunchi...)
•leucopenie (creste)
•guta
•sângerari gingivale
•diabet zaharat
•depresie
•calculi urinari (se elimina)

HRI VITALION

HRI VITALION    76,88 ron


Sistem complex de substanțe active din plante medicinale.
Acest produs este recomandat în primul rând celor care suferă de:
- ateroscleroză
- osteoporoză
- artroza
- hiperglicemie
- arterită
Compoziție:

Mere
Ştiinţa modernă a descoperit că mărul are o valoare terapeutică deosebită, datorită pulpei fructului, bogată în pectine (materialul fibrelor dizolvate pe parcursul coacerii). Mărul crud, răzuit fin este un remediu probat în practică împotriva diareelor de cauze diferite, al dizenteriei şi al paratifosului. Consumat crud ajută digestia, prin conţinutul său de vitamină, fosfor şi acid malic are un efect benefic asupra creierului, reglează funcţionarea rinichilor şi ficatului. Experienţa demonstrează că acolo, unde se consumă multă mere, nu prea apar îmbolnăviri de artrită. Sucul de mere proaspăt este răcoritor şi măreşte secreţia, fiind recomandat şi împotriva febrei, infecţiilor, răguşelii, insomniei, artritei şi tulburărilor digestive.
Pectina poate să scadă nivelul de colesterol din sânge, care este principalul factor de risc al bolilor de inimă şi al atacurilor de cord. În prezenţa pectinei, colesterolul consumat rămâne în canalul intestinal până când nu se elimină. Consumarea unui măr după masa principală sau după consumarea de lactate asigură un fel de protecţie împotriva colesterolului.




Vița de vie
Strugurele este o bună sursă de potasiu, care conţine şi multe substanţe minerale (fier, magneziu, cupru, zinc, seleniu) şi vitamine (toate vitaminele B, precum şi vitamina C).
Datorită potasiului, este un bun diuretic, facilitează eliminarea metaboliţilor prin rinichi, ajută în prevenirea calculului renal şi biliar, precum şi reduce simptomele premenstruale. Purifică, detoxifică sistemul intestinal, intensifică secreţia biliară şi activitatea intestinală, în acelaşi timp strugurii consumaţi în cantitate mare reduc semnificativ aciditatea urinei. Fructul nu numai că ajută digestia, dar este totodată şi un eficient întăritor nervos, relaxant şi aliment regenerator.
Fructul conţine mai multe tipuri de polifenoli, care au un efect antiseptic şi cresc rezistenţa organismului, nu este întâmplător că strugurele este considerat "medicamentul" bolnavilor aflaţi în convalescenţă. Polifenolii mai ajută şi la reglementarea tensiunii arteriale şi a nivelului de zahăr din sânge, precum şi în menţinerea flexibilităţii vaselor de sânge. Extrasul din seminţele mici ale strugurelui roşu, conţinând (bio)flavonoizi este unul dintre cele mai des întâlnite preparate cu efect terapeutic din Europa. Flavonoizii sunt compuşi vegetali cu proprietăţi antioxidante eficiente, care protejează organismului împotriva efectului de strivire al radicalilor liberi. Efectul extrasului seminţei de strugure depăşeşte cu mult efectul antioxidant al vitaminei C sau E, a devenit popular datorită proprietăţilor sale de prieten al inimii şi anticanceroase. Îmbunătăţeşte starea arterelor; reduce pericolul infarctului şi apoplexiei, întăreşte capilarele, intensifică circulaţia sângelui. Ca antioxidanţi, protejează împotriva efectelor care acţionează asupra materialului genetic al celulelor şi care sunt răspunzători de apariţia cancerului.



Hibiscus
Pentru ceaiuri medicinale se folosesc petalele florilor plantei. Utilizat intern este un bun expectorant şi calmează tusea. Este utilizat frecvent şi pentru anghină.
În ţara noastră se folosesc îndeobşte ca plantă decorativă. Este o plantă viguroasă, lemnoasă, originară din părţile tropicale ale Asiei. Nu-i place seceta, nici bălţile. Îi plac cel mai mult locurile luminoase, ferite de vânt.






Fructe de Măceşe
Măceşele conţine cantitate însemnată de vitamina C. În afară de vitaminele hidrosolubile E şi K, mai conţine tocoferol, uleiuri volatile, glucide, acizi graşi şi de fructe, aminoacizi, pectine, tanine, carotinoizi şi polifenoli. Efectele benefice ale fructului au fost descoperite de mult. Este un bun hemostatic, are efecte benefice asupra digestiei şi este antitusiv. Praful uscat obţinut din fruct are efecte diuretice şi anti-diareice. Iarna este o sursă excelentă de vitamine. Se poate utiliza şi ca colorant alimentar. Efectul primar este însă cel antioxidant. Conţinutul crescut de flavonoide şi vitamine ameliorează simptomele artritice.

Coajă de portocale
Împreună cu celelalte citrice, portocala este una dintre cele mai bune surse de vitamina C. Deşi s-a demonstrat că această vitamină este în sine un agent antiviral şi antibacterian, cel mai important efect al său constă în stimularea funcţionării sistemului imunitar.
Efectul antioxidant al vitaminei C, care joacă un rol important în neutralizarea radicalilor liberi, este cunoscut de multă vreme de cercetători, dar faptul, că coaja portocalei are activitatea cea mai puternică în această direcţie dintre toate citricele, este o descoperire recentă. Bioflavonoizii (compuşi vegetali cu un efect de protecţie natural) pieliţelor de sub coajă ce separă feliile, în afară de faptul că sunt în sine antioxidanţi importanţi, sporesc efectul vitaminei C, împiedică degradarea acestuia şi prin colaborare cu vitamina întăresc pereţii vaselor capilare.
Antioxidanţii portocalei reduc efectele nocive ale radicalilor liberi, şi astfel ajută la prevenirea anumitor tipuri de cancer. Pieliţa de sub coajă ce separă feliile fructului conţine fibre hidrosolubile şi pectină. Pectina împiedică absorbţia lipidelor şi colesterolului, şi astfel reduce nivelul de colesterol din sânge.
Pe lângă vitamina C conţine şi două tipuri de vitamina B, precum şi tiamină şi acid folic.


Floare de soc
În medicina populară şi alimentaţie, floarea de soc se utilizează nu numai ca ceai medicinal, ci şi ca băutură răcoritoare. Florile conţin glicozide, ruten, uleiuri volatile, mucus, glucide, vitamina C, etc. Fructele conţin acizi de fructe, vitamina C, C2 şi A, glucide, oligoelemente, uleiuri volatile, etc. Din fruct se poate produce gem, dar de asemenea poate fi folosit la producerea de sirop. Efect terapeutic: Se poate utiliza oricând, ca ceai sau răcoritoare. Are efecte asupra căilor aeriene, „curăţă” sângele şi rinichii. Pentru afecţiuni reumatice, are efecte antipiretice şi diuretice. Ceaiul din floarea de soc este un medicament excelent contra gripei. Antitusiv, laxativ uşor.




Vitamina A (retinol)
Dintre numeroasele sale funcţii, cea mai cunoscută este legată de vedere. Fiind componentă a pigmentului retinei globului ocular, joacă un rol central în vederea de zi, de noapte, precum şi în vederea cromatică. În plus este indispensabil pentru menţinerea integrităţii epiteliilor (piele, mucoase), şi numeroase alte funcţii ale organismului (reproducere, imunitate). Reprezintă surse bune de vitamina A ficatul, gălbenuşul de ou, laptele şi produsele din lapte. Substanţele precursoare (provitamine) ale vitaminei A sunt carotinoidele. Cea mai cunoscută substanţă este B-carotenul. Din provitaminele A organismul poate produce vitamina A. Următoarele legume şi fructe reprezintă surse bune de B-caroten: morcov, varză creaţă, spanac, dovleac, caise, pepene galben. Sunt expuse persoanele care nu consumă sau consumă puţine produse din lapte, ficat, legume. În zilele noastre în ţările dezvoltate se poate întâlni foarte rar deficienţa severă de vitamina A, ceea ce este caracterizată prin cecitate nocturnă, uscarea ochilor şi corneomalacie. Trebuie notat însă, că în multe zone ale Asiei, Africi şi Americii de Sud deficienţa de vitamina A reprezintă cea mai importantă cauză a cecităţii infantile. Conform unor date din Ungaria aportul de vitamina A este conform necesităţilor, de multe ori fiind uşor insuficient, ori exact la limită. Aportul uşor insuficient produce carenţă de graniţă, care se poate depista numai cu ajutorul unor determinări de laborator, dar deja începe să interfereze cu funcţiile organismului. Necesarul zilnic la copii este de 1400-3333 UI/zi (= 420-1000 micrograme/zi), în funcţie de vârstă, iar la adulţi 2666-3333 UI/zi (= 800-1000 micrograme/zi). Antioxidant.
Vitamina C (acid ascorbic)
Una dintre cele mai cunoscute vitamine. Indispensabil la creşterea ţesuturilor conjunctive, a ţesutului osos, a dinţilor, la vindecarea plăgilor, precum şi la multe procese de metabolism, cum ar fi de exemplu absorbţia fierului. Reprezintă surse bune de vitamina C ardeiul, salata, varza de Bruxelles, cartofii, măceşele şi fructele proaspete. Gătirea, prăjirea, înmuierea prelungită, încălzirea repetată a alimentelor cauzează o pierdere marcată de acid ascorbic.  Boala produsă de carenţa de vitamina C este scorbutul. De exemplu, când Vasco da Gama a ajuns în India prin ocolirea Africii, din cei 160 de oameni pe care-i avea, 100 au murit de scorbut, cel mai caracteristic simptom al bolii fiind apariţia de sufuziuni în întreg corpul. Trădează o carenţă mai uşoară senzaţia continuă de fatigabilitate şi slăbiciune, iritabilitatea, inapetenţa şi scăderea în greutate. Solicitările fizice şi mentale, stările febrile, stările de stres, boli, perioadele de convalescenţă după intervenţii chirurgicale cresc necesitatea de vitamina C. Necesarul zilnic la copil este de 35-60 mg, în funcţie de vârstă, iar la adult de 60 mg. Antioxidant.
Calciu
Despre calciu se cunoaşte că este una dintre cele mai importante componente ale ţesutului osos. Însă trebuie amintit faptul că, pe lângă acesta calciul este indispensabil contracţiei musculare, conducerii nervoase, producerii de hormoni, coagulării, iar în afară de acestea joacă un rol important în transmiterea intracelulară a informaţiei şi reglarea unor enzime. Cele mai bune surse de calciu sunt produsele lactate. Pe lângă acestea se găseşte în cantităţi însemnate în peştii marini şi zarzavaturi. Carenţa de calciu se instalează de cele mai multe ori din cauza aportului insuficient, şi câteodată din cauza aportului scăzut de vitamina D. Deficienţa severă de calciu se manifestă în spasme şi tulburări cardiace. Deficienţa uşoară de calciu este mult mai frecventă şi produce descuamarea pielii şi rupturi ale unghiilor, dar cea mai importantă consecinţă a deficienţei de calciu la tineri este dezvoltarea inadecvată a sistemului osos, iar peste 35 ani scăderea conţinutului de minerale ale oaselor. Conform unor evaluări din Ungaria, aportul zilnic mediu de calciu este de aprox. 600 mg, iar cel puţin jumătate din populaţie are alimentaţie săracă în calciu. Necesarul zilnic la copil este de 360-1500 mg, în funcţie de vârstă, iar la adult de 1000-1500 mg.
Fier
Fierul este un oligoelement vital. Fiind o componentă a hemoglobinei, asigură transportul oxigenului în sânge. Enzima denumită catalază ia parte în protejarea organismului împotriva radicalilor liberi, fiind un cofactor al acestui proces. (Radicalii liberi sunt molecule macroenergetice, care se formează şi în cursul reacţiilor biochimice fiziologice. Dacă reglarea devine insuficientă sau din alte cauza se produc prea mulţi radicali liberi, aceştia pot ataca alte molecule, ceea ce conduce la probleme de funcţionare sau la formarea de boli, prin distrugerea structurilor biologice (de ex. membranele celulare). Pe lângă acestea, fierul are rol în creşterea şi regenerarea celulelor, precum şi în funcţionarea sistemului imunitar.  Reprezintă surse bune de fier ficatul, carnea şi ouăle. Fierul conţinut în plante se absoarbe în cantitate foarte redusă. Carenţa de fier se instalează în primul rând datorită aportului insuficient cu alimente. Conform datelor din Ungaria aportul de fier este insuficient faţă de necesarul zilnic, iar carenţa de fier apare mai ales la femei. Acest lucru conduce la anemie, fatigabilitate, scăderea rezistenţei organismului, creşterea sensibilităţii la infecţii. Necesarul zilnic la copil este de 6-12 mg, în funcţie de vârstă, iar la adult este de 14 mg.
Magneziu
Magneziul este o substanţă minerală vitală. Este indispensabil pentru funcţionarea corespunzătoare a mai multe sute de enzime, este necesar la toate procesele cu necesar de energie, la multiple etape ale metabolismului proteic, lipidic şi glucidic, precum şi la producerea insulinei. Reprezintă surse bune de magneziu cartofii, verdeţurile, peştele şi leguminoasele. Carenţa de magneziu se datorează cel mai frecvent aportului insuficient (dietă, cură de slăbire), unor tulburări de absorbţie (diaree cronică), eliminării crescute de magneziu, respectiv creşterii necesarului zilnic (sarcină, alăptare, sportivi). Conform estimărilor mai mult de un sfert din populaţia Ungariei nu introduce în organism suficient magneziu. Necesarul zilnic la copil este de 50-250 mg, în funcţie de vârstă, iar la adult este de 300-350 mg.
Zinc
Zincul este un oligoelement vital. Joacă un rol important în stabilizarea membranelor celulare, asigură structura spaţială a acizilor nucleici (ADN, ARN). Este indispensabil în funcţiile sistemului imunitar, în producerea hormonilor şi împreună cu insulina în metabolismul glucidic. Zincul de asemenea este necesar pentru piele şi vindecarea plăgilor. Carnea şi plantele păstăioase reprezintă surse de zinc, însă extragerea zincului din păstăioase nu este eficientă din cauza conţinutului ridicat de fibre. Carenţa de zinc intervine în caz de aport alimentar insuficient. Conform datelor din Ungaria carenţa de zinc apare mai de seamă în rândul femeilor, dar carenţa de graniţă (când aportul este chiar la limita necesităţilor) este frecventă şi la bărbaţi. În caz de carenţă de zinc se pot întâlni inflamaţii ale pielii, căderea părului, disfuncţii imunologice, creştere încetinită, inapetenţă şi probleme legate de glandele sexuale. Necesarul zilnic la copil este de 3-10 mg, în funcţie de vârstă, iar la adult este de 15 mg
Mangan
Manganul este un oligoelement vital. Ia parte în procesele de bază ale metabolismului, fiind componenta structurală a multor enzime. Are rol în eliberarea energiei din alimente, în apărarea contra radicalilor liberi, în procesele de coagulare şi osteoformare (vitamina K, indispensabil în procesele de coagulare şi osteoformare este "funcţională" numai împreună cu manganul). Necesarul zilnic la copil este de 1-4 mg, în funcţie de vârstă, iar la adult este de 4 mg. Cerealele şi seminţele uleioase sunt surse bune de mangan. Carenţa de mangan intervine aproape exclusiv în caz de aport scăzut, şi cauzează coagulare întârziată, încetinirea creşterii, respectiv disfuncţii ale metabolismului glucidic şi lipidic. Conform unor date din Ungaria, aportul mediu de mangan nu acoperă necesarul zilnic.
Potasiu
Cantitatea de potasiu care se găseşte în organism este de aproximativ 150 grame, aproape în exclusivitate intracelular. Cel mai important rol al său este transmiterea impulsurilor nervoase.
Unde este necesar? 
Echilibrul acido-bazic
Transmiterea impulsurilor nervoase
Funcţionarea muşchilor
Metabolismul energetic a celulelor
Necesarul de potasiu se poate doar estima, deoarece asemănător sodiului, se găseşte în aproape toate alimentele. Deoarece aportul zilnic este de 2-6 grame, carenţa de potasiu nu se întâlneşte. Potasiul se găseşte în cantităţi mai mici sau mai mari în toate alimentele. Alimentele de origine animală conţin mai ales sodiu, iar cele care derivă din plante conţin mai mult potasiu. Conform recomandărilor cercetătorilor, merită să se consume mai ales plante cu un raport sodiu-potasiu mai bun. Starea de deficienţă este foarte rară, şi între cauzele ei putem aminti vărsăturile şi diareea. Se manifestă prin tulburări cardiace, scăderea forţei musculare şi degradarea funcţiei renale.
Cupru
Cuprul este un oligoelement vital. Prin asigurarea funcţionării multor enzime, ia parte la multiple procese biochimice. Ajută hematopoieza, şi este necesar la menţinerea structurii adecvate ale unor componente tisulare (colagenul). Aşa numitul răspuns imunitar natural (fagocitarea patogenilor de către celulele sistemului imunitar) de asemenea necesită prezenţa cuprului. Reprezintă surse bune de cupru ficatul, salata, varza şi conopida. Carenţa de cupru are o formă congenitală (Boala Menkes), dar este mult mai frecventă carenţa alimentară. În caz de carenţă de cupru, fierul nu se poate lega de hemoglobină şi se instalează anemia. Pa lângă acesta scade răspunsul imunitar, scade elasticitatea pereţilor vasculari, creşte nivelul colesterolului sanguin, ceea ce reprezintă un factor de predispoziţie la ateroscleroză.  Conform unor evaluări din Ungaria, carenţa de cupru este prezentă în proporţie de 10% la ambele sexe. Carenţa de graniţă poate afecta un segment mult mai mare a populaţiei. Necesarul zilnic la copil este de 0,6-1,2 mg, în funcţie de vârstă, iar la adult este de 1,4 mg.